M-au copleșit vrăjmașii cu-ale lor săpături
Dar îi văzui din vreme cum tot luau măsuri.
Demult ei începură viclean să calculeze
Cum ca-ntr-o închisoare pe veci să mă blocheze.
Și cum de dinainte văzui al lor proiect
Înțelesei pe dată că nu-i bine s-aștept.
Așa că fără preget intrai în odăiță
Să 'nalț o rugăciune spre Domnul cu credință:
-Părinte sfânt din ceruri mă plec în fața Ta
Sperând să iei aminte și la cererea mea!
Căci n-am pe nimeni altul să-mi vină-n ajutor
Decât pe Tine, Doamne, etern Judecător!
Oh, mulți îmi sunt vrăjmașii care mă prigonesc
Și vor ca să mă piardă, ei asta uneltesc!
Îi văd atât de bine cum fac măsurători:
Le-am și văzut proiectul de răufăcători!
Ei vor să mă închidă în a lor închisoare
Cu ziduri și porți groase cu strașnice zăvoare!
Ca nu cumva spre soare să pot a mai privi
Și pe genunchi, prin rugă, cu Tine-a mai vorbi! ...
Vor să îmi ia speranța, de-aceea-mi vor închide
Și cerul plin de stele să nu mai strig spre Tine!
Ei sunt numai unelte în slujba celui rău,
Uitând că Tu-mi ești Tată, că sunt copilul Tău!
Ridică-Te Părinte, ca să îmi faci dreptate,
Zdrobește-le Tu planul și scapă-mă de moarte!
Căci asta vor mișeii, ca să mă nimicească
Cu-a mea întreagă casă, chiar fără să clipească!
Ei vor să-ndeplinească un ordin din abis,
De la cel ce-i va duce în focul de nestins!
O, Tată, fie-Ți milă! ... de dincolo de nori,
Coboară-Te degrabă, să-mi vii în ajutor!
Ca după biruință să flutur steagul meu
Pe care doar un Nume voi scrie: Dumnezeu!
***
De-atunci, mulți ani trecură...
Și n-am primit răspuns...
Vrăjmașii mei clădiră cu ură tot mai sus! ...
În temnița cea rece, precum au plănuit,
M-au pus sub mari zăvoare, însă nu m-au zdrobit!
Sau cel puțin nu încă, dar ei tot nu-nțeleg
Cum de stau în picioare și-n Domnul încă cred!
Ei cred că eu sunt singur și sunt abandonat
De Dumnezeu, de oameni, de frați chiar lepădat!
Da, pare că sosit mi-e momentul prăbușirii:
Chiar asta cred dușmanii căci cred în legea firii;
Dar eu nu-mi pierd nădejdea în al meu Creator:
El mi-e Apărătorul, El mi-e Judecător!
Când noaptea bezna este la al ei apogeu,
E-aproape dimineața, o știu prea bine eu!
Și cine-i dimineața? Cine-i scăparea mea?
E Domnul, Creatorul, El e tăria mea!
Vor ști în scurtă vreme vrăjmașii cine sunt:
Că sunt fiul Luminii, al Celui drept și sfânt!